Cistita calcifiere | Jurnalul Cistitei

Pierdere în greutate neexplicată ddx

There are genetic and acquired forms. The congenital form of infantile type with birth on­set is rarisime. The genetic form of adult-type lactase de­fi­cien­cy, or the primary lactase deficiency, is attributable to relative or absolute absence of lactase that develops in childhood at various ages in different racial groups and is the most common cause of lactose intolerance. In pe­dia­trics, the most commonly diagnosed lactase deficiency is secondary to inflammatory, allergic, autoimmune or in­fec­tious diseases that affect intestinal mucosal pierdere în greutate neexplicată ddx.

The correct differential diagnosis of malabsorption syn­drome avoids the unnecessary explorations, inap­pro­priate hospitalizations and restrictive regimens. Keywords lactose intolerance, child, diarrhea, malabsorption Rezumat Intoleranţa la grăsimea pierde rutina este o reacţie adversă alimentară cu mecanism neimun, datorată unei deficienţe în lactază, en­zi­mă secretată de epiteliul intestinal.

Există forme genetice şi dobândite. Forma congenitală de tip infantil, cu pierdere în greutate neexplicată ddx la naş­te­re, este rarisimă. Forma genetică de deficit în lactază de tip adult, da­to­ra­tă unui deficit total sau relativ al activităţii lactazei, apa­re la diferite vârste şi cu prevalenţă diferită la diverse gru­puri etnice sau rasiale. La vârsta pediatrică, deficitul de lac­ta­ză diagnosticat cel mai frecvent este cel secundar afecţiunilor in­fla­ma­torii, alergice, autoimune sau infecţioase care afectează in­te­gri­tatea mucoasei intestinale.

Diagnosticul diferenţial corect al sindromului de malabsorbţie duce la evitarea explorărilor inu­tile, a spitalizărilor şi regimurilor restrictive incorecte. Cuvinte cheie intoleranţă la lactoză copil diaree malabsorbţie Introducere În lumea părinţilor moderni, din ce în ce mai activi pe forumurile de discuţii care abordează subiectul reacţiilor adverse la alimente, şi, pe de altă parte, nu de puţine ori, chiar în comunitatea medicală există o confuzie nepermis de mare între alergia la proteinele laptelui de vacă şi intoleranţa la lactoză.

Neînţelegerea mecanismului acestor reacţii adverse alimentare are drept consecinţă finală supunerea sugarului şi a copilului la regimuri restrictive inutile sau eronate, cu consecinţe negative asupra stării de sănătate a acestora.

puteți pierde rapid grăsimea corporală

De aceea, o clarificare de termeni este un prim pas absolut necesar. Reacţia adversă alimentară se defineşte ca: orice răspuns anormal asociat cu ingestia, inhalarea sau contactul cu un anumit aliment, component sau aditiv alimentar. Intoleranţa alimentară se referă la un răspuns advers la alimente, legat fie de proprietăţile alimentului toxine, compuşi farmacologici activifie de caracteristicile gazdei boli metabolice, deficite enzimatice, cum sunt cel în lactază, fructază, diaminooxidază, alcool dehidrogenază etc.

Intoleranţa la lactoză un dizaharid se datorează unui deficit enzimatic în lactază. Face parte din grupul intoleranţelor alimentare, caracterizate prin mecanism neimun. Spre deosebire de mecanismul alergic, mecanismul fiziopatologic al intoleranţelor în general face ca reacţia adversă a organismului să nu fie reproductibilă de fiecare dată când respectivul component alimentar ofensator pentru organism e ingerat, ci să fie dependentă pierdere în greutate neexplicată ddx doza administrată.

Alergia alimentară se defineşte ca un răspuns imunologic anormal la alimente, care are loc la indivizii predispuşi. Reacţiile alergice alimentare sunt reproductibile de fiecare dată când se ingeră alimentul responsabil de alergie, reacţia alergică nefiind în general dependentă de doză.

Responsabile pentru alergiile la laptele de vacă sunt fracţiunile proteice din laptele de vacă şi alte mamifere în principal, beta 2 lactoglobulina, dar şi cazeina, alfalactalbumina şi albumina serică bovină. Mecanismele alergiei la proteinele din laptele de vacă pot fi imediate, IgE mediate sau întârziate, cu mecanism mixt sau celular. Intoleranţa la lactoză, fie înnăscută, fie dobândită, se manifestă cu disconfort digestiv şi diaree, ceea ce constituie un element generator de confuzie suplimentar între entităţile care se încadrează ştiinţific ca reacţie adversă alimentară la laptele pierdere în greutate neexplicată ddx mamifere şi componentele lui.

Lactaza este sintetizată ca o propolipeptidă de kDa care suferă modificări posttranscripţionale pe parcursul transportului la suprafaţa celulei, devenind o proteină de kDa 1.

Ea dimerizează la nivelul marginii în perie pentru a forma enzima activă. Factorii lumenului contribuie, de altfel, la modificările proteinei pentru a produce enzima activă, prin clivarea a doi aminoacizi de către tripsina pancreatică 2. Lactaza se găseşte la nivelul marginii în perie a epiteliului intestinal şi este sintetizată de enterocitul matur. Ea hidrolizează descompunerea lactozei în glucoză şi galactoză, care se absorb la nivelul epiteliului intestinal 1.

Cistita calcifiere

Glucoza este utilizată ca sursă de energie, iar galactoza devine componentă a glicolipidelor şi glicoproteinelor. Hidroliza lactozei are loc în jejun, unde concentraţia bacteriană este mică, drept urmare numai o cantitate mică de lactoză e fermentată la acest nivel.

Activitatea lactazei este importantă mai ales în perioada de sugar, când laptele este principala sursă nutriţională. Din luna a opta de sarcină, activitatea lactazei poate fi detectată la suprafaţa mucoasei intestinale.

Activitatea creşte până în săptămâna a a, iar la naştere expresia lactazei ajunge la apogeu Lactoza este principalul carbohidrat care se găseşte în laptele uman, în proporţie mai mare ca în laptele de vacă, însă lactoza din laptele de mamă are o digestibilitate crescută.

jihyo pierde în greutate

În mod fiziologic, la nou-născuţi lactaza are o activitate crescută, urmând ca pe parcurs concentraţia ei să scadă, rezultând deficitul primar de lactază de tip adult hipolactazia sau nonpersistenţa lactazeisituaţie întâlnită la majoritatea indivizilor de pe glob. În zona noastră geografică, deficitul primar o țigară pierde în greutate lactazei de tip adult poate fi manifest clinic mai ales după vârsta de 1 an. În anumite situaţii, deficitul congenital de lactază de tip adult se poate valida clinic mai devreme chiar şi în rândul sugarilor.

Deficitul congenital de lactază de tip infantil prezent de la naştere este rarisim, însumând câteva zeci de cazuri raportate. În această situaţie, chiar copiii alimentaţi natural au o intoleranţă la lactoză manifestă de la naştere. Când lactoza nu poate fi scindată la nivelul intestinului subţire din cauza insuficienţei lactazei şi este absorbită ulterior în sânge, aceasta trece în intestinul gros, unde are loc fermentaţia produsă de bacterii.

Acest proces conduce la producţia de gaze şi acumularea de apă, având ca efect simptome gastrointestinale supărătoare. Simptomele intoleranţei la lactoză sunt relativ comune în rândul copiilor şi adolescenţilor, însă nu implică neapărat afectarea integrităţii peretelui intestinal. Lactoza nedigerată este fermentată de microflora colonului, cu producere de hidrogen detectabil în excreţia pulmonară. Dacă laptele brut este lăsat în condiţii de mediu adecvate, acesta ar putea să fermenteze spontan sub acţiunea acidului lactic bacterian aflat natural în lapte, conducând la un lapte acru sau la un produs asemănător iaurtului.

Lactoza neabsorbită în intestinul subţire ajunge la nivelul colonului. Anumite tipuri de bacterii care se găsesc la acest nivel, printre care şi LAB bacterii ale acidului lacticproduc şi ele lactază. Când întâlnesc lactoza, aceste bacterii folosesc propria lor lactază pentru a descompune lactoza în acid lactic. Activitatea lactazei este eficientă la un pH de în intestinul subţire.

În colon, pH-ul scade la 4, iar activitatea LAB poate să scadă, lăsând lactoza nefermentată — de aici simptomele de intoleranţă la unii indivizi. Efectul este, în fond, benefic, pentru că, prin activitatea bacteriilor care fermentează lactoza, scade pH-ul fecal, favorizând anumite microorganisme Bifidobacterium, specii de Lactobacillus în loc de potenţiali patogeni Proteus spp. Simptomele tipice ale intoleranţei la lactoză includ: durere abdominală, balonare, flatulenţă, borborisme şi uneori greaţă şi diaree.

În unele cazuri, motilitatea gastrointestinală scade şi pierdere în greutate neexplicată ddx pot prezenta, paradoxal, constipaţie, posibil consecinţa producţiei de metan. Durerea abdominală şi balonarea sunt cauzate de fermentaţia colonică a lactozei neabsorbite cu producerea de acizi graşi cu lanţuri scurte short-chain fatty acids; SCFAhidrogen, metan, dioxid de carbon, substanţe care cresc timpul de tranzit intestinal şi presiunea din colon.

  • Pierdere în greutate banda rapidă
  • Profilaxie Prognoză Ce este calcificarea?
  • Cauza principală a pierderii în greutate la vârstnici

Acidifierea conţinutului colonic şi creşterea ceai pentru a vă ajuta să pierdeți în greutate osmotice duc la o secreţie importantă de electroliţi şi apă, iar tranzitul este accelerat. Pe lângă simptomele prezentate, pot exista simptome extraintestinale, precum: cefalee, dureri musculare, prurit, rinită, eczemă, astm, aritmie cardiacă. Abilitatea variabilă a microflorei colonice de a fermenta lactoza explică de ce diferiţi pacienţi pot avea niveluri diferite de toleranţă.

Lactaza nu este o enzimă inductibilă, dar continuarea consumării lactozei scade excreţia de hidrogen şi severitatea simptomelor gastrointestinale. Descreşterea excreţiei de hidrogen nu este neapărat datorată creşterii digestiei lactozei, ci mai degrabă unui fenomen de adaptare. Microflora are un rol important în procesarea lactozei la nivelul colonului, prin urmare procesarea lactozei malabsorbite poate juca un rol în intoleranţa lactozei.

Fermentaţia din colon a lactozei ar influenţa apariţia intoleranţei la lactoză, fie agravând-o, fie atenuând-o, totul depinde de balanţa dintre abilitatea microflorei de a fermenta lactoza şi abilitatea colonului de a îndepărta metaboliţii rezultaţi. Deficitul primar de tip infantil congenital este extrem de rar, fiind publicate doar câteva zeci de cazuri în literatură pierdere în greutate neexplicată ddx.

Este o boală autozomal recesivă care se manifestă de la vârsta de nou-născut printr-o diaree abundentă încă din primele zile de viaţă.

Simptomele apar de îndată ce copilul este alăptat sau i se administrează o formulă de lapte care conţine lactoză, apărând diaree abundentă, osmotică, severă, cu deshidratare, acidoză metabolică şi pierdere în greutate progresivă din primele zile de viaţă.

Mucoasa este histologic normală, dar concentraţia lactazei este foarte scăzută sau zero.

Intoleranţa la lactoză la copil

Patologia trebuie recunoscută şi tratată rapid, din cauza deshidratării şi a pierderii de electroliţi. Tratamentul este simplu, prin înlocuirea şi substituţia laptelui de mamă sau a formulei de lapte cu formule de lapte fără lactoză. Când activitatea lactazei rămâne crescută pe tot parcursul vieţii, vorbim despre persistenţa lactazei. La majoritatea populaţiei, activitatea lactazei descreşte pe parcursul copilăriei în primii cinci aniacest proces fiind numit nonpersistenţa lactazei 9.

Dacă majoritatea defineşte normalitatea, am putea afirma că persistenţa unui toleranţe pentru cantităţi mari de lactoză la vârsta adult este de fapt abaterea de la normă.

Cistita calcifiere | Jurnalul Cistitei

Deficitul primar de tip adult hipolactazia este cel mai comun deficit enzimatic din lume care conduce la intoleranţa pentru lactoză. Acesta se referă la un deficit absolut sau relativ de lactază. Deficitul este diferit de la o persoană la alta, depinde de etnie, rasă, zonă geografică, cu o activitate restantă mai mult sau mai puţin importantă. În realitate, această intoleranţă primară la lactoză nu este o patologie, ci expresia unei adaptări normale la schimbările alimentare care survin pe măsura dezvoltării Pierderea funcţiei lactazei are loc de obicei în primii trei-cinci ani de viaţă 9.

Cu toate acestea, în anumite părţi ale lumii, persoanele care sunt afectate de scăderea cu vârsta a activităţii lactazei pot consuma cantităţi pierdere în greutate neexplicată ddx de lapte sau produse lactate, fără a avea disconfort sau simptome specifice.

Deficitul secundar de lactază, nongenetic, dobândit, implică o condiţie patologică responsabilă pentru deficitul de lactază şi implicit pentru malabsorbţia lactozei. Poate fi prezent la orice vârstă, dar apare în special la sugar.

Intoleranţa la lactoză la copil

Etiologia include adesea infecţii acute virale mai ales rotaviruscauzând leziuni la nivelul intestinului subţire, cu pierderea lactazei din celulele epiteliale de la nivelul vililor 7. Celulele tinere care înlocuiesc enterocitele mature afectate de inflamaţie sunt adesea deficiente în lactază, de unde rezultă un deficit secundar de lactază şi malabsorbţia lactozei. Totuşi, s-a demonstrat că malabsorbţia lactozei nu e cu adevărat semnificativă într-o diaree acută fără deshidratare severă 7de aceea recomandările Societăţii Europene de Gastroenterologie, Hepatologie şi Nutriţie Pediatrică ESPGHAN nu sunt ferme privind utilitatea înlocuirii formulei de lapte standard cu o formulă delactozată în caz de gastroenterită acută necomplicată Sugarul mic şi malnutritul au risc mai mare de a evolua cu intoleranţă secundară la lactoză după o boală diareică acută, deoarece are loc o atrofiere a intestinului subţire 7.

Criptosporidioza şi giardiaza sunt incriminate în malabsorbţia secundară a lactozei prin afectarea directă a celulelor epiteliale de către parazit. Deficitul secundar de lactază cu simptome clinice de intoleranţă la lactoză poate fi întâlnit şi în boala celiacă, boala Crohn, enteropatia datorată iradierii, chiar şi în unele alergii alimentare sau post-chimioterapie, în general după orice diaree severă sau prelungită 7.

Tratamentul diareii acute nu pierdere în greutate neexplicată ddx de obicei eliminarea lactozei din dietă, ci mai degrabă tratamentul patologiei de bază.

pierdere în greutate cu gladiator de tabără

Totuşi, în bolile digestive unde există suferinţă veche a mucoasei, în prima etapa a terapiei, temporar trebuie exclusă şi lactoza din alimentaţie, pe lângă tratamentul bolii de fond, până se reface marginea în perie. Se cunoaşte şi un deficit de lactază al prematurului. Se descrie la prematurii cu vârstă pierdere în greutate neexplicată ddx mică de 34 de săptămâni la care există de altfel şi un deficit al celorlalte dizaharidaze.

Confuzie: Cauze posibile & Diagnostice diferențiale | Symptoma

Deci se poate întâmpla ca nou-născutul prematur să nu dispună de o activitate enzimatică suficientă pentru a digera nici măcar lactoza din laptele mamei Genetica deficitului de lactază Producţia lactazei este determinată genetic de o singură genă, numită LCT, localizată pe cromozomul 2, formată din de perechi de baze Gena lactazei fiind localizată pe un cromozom autozom, distribuţia pe sexe a deficitului de lactază este aproximativ egală Gena LCT are 17 exoni Codează un transcript ARN format din de nucleotide.

Lactaza este exprimată doar în enterocitele din intestinul subţire, mai ales în jejun. Mutaţiile în deficitul primar de lactază de tip adult sunt de tip SNP single-nucleotide polymorphismo mutaţie care afectează un singur nucleotid.

Este general acceptat că indivizii cu nonpersistenţa lactazei au niveluri scăzute de ARN mesager al lactazei. Mutaţii care au avut loc în evoluţie — şi anume înlocuirea la nivel de ADN a citozinei C cu timină T şi a guaninei G cu adenină A la nivelul genei lactazei — permit unor indivizi să digere lactoza pe tot parcursul vieţii. Genotipul CC indică nonpersistenţa lactazei, genotipul TT indică persistenţa lactazei, pierdere în greutate neexplicată ddx cel CT caracterizează o activitate enzimatică intermediară.

În plus, aceste mutaţii nu furnizează destule explicaţii în ceea ce priveşte indivizii cu genotipuri homozigote AA şi TT, ambii cu persistenţa lactazei, care pot ocazional dezvolta intoleranţă la lactoză numită deficienţă pierdere în greutate neexplicată ddx.

Toţi membrii familiilor studiate cu HTA sunt homozigoţi cu ambele mutaţii prezente. Mutaţia T este situată într-o secvenţă de amplificare a transcripţiei care activează mai puternic activitatea promotorului LCT decât a variantei corespunzătoare C Efectul potenţiator al T compensează pentru schimbările de dezvoltare care apar în mod normal după înţărcare şi este capabil să păstreze gena LCT transcripţional activă, rezultând fenotipul LPH rezistent.

Deficitul congenital de lactază de tip infantil este o patologie autozomal recesivă, unde concentraţia lactazei e foarte scăzută sau egală cu zero. La copiii cu deficit congenital de lactază de tip infantil, Kuokkanen şi colaboratorii au găsit în cinci mutaţii distincte la nivelul regiunii de codare a genei LCT Trei dintre ele erau prezise să conducă la trunchierea prematură a lactazei, iar două au fost mutaţii rezultate din substituţiile aminoacizilor.

Alţi pacienţi au fost heterozigoţi compuşi. În acest caz, corespondentul mutaţiei este afectarea structurii proteinei, cu inactivarea enzimei. În concluzie, ambele deficite genetice în lactază cu transmitere autozomal recesivă, deficitul congenital de lactază de tip infantil şi deficitul primar în lactază de tip adult, sunt înrudite cu variante ale ADN-ului care afectează gena LCT, dar sunt mediate prin mecanisme moleculare complet diferite. Mutaţiile din deficitul congenital de lactază de tip infantil au consecinţe directe asupra nivelului de LPH, pentru că mutaţia cauzează o descompunere non-sens ARNm mediată a alelelor afectate.

În cazul hipolactaziei de tip adult, mutaţia se datorează unei variante a elementului reglator, a promotorului genei. Epidemiologia deficitului de lactază Numeroase studii au comparat prevalenţa deficitului de lactază, însă trebuie evidenţiat aspectul-cheie care defineşte corectitudinea studiului — şi anume, metodologia.

MEDITAŢII PENTRU PIERDEREA IN GREUTATE - MARIANNE WILLIAMSON;

Există studii care evaluează intoleranţa la lactoză bazându-se pe testele de toleranţă la lactoză, altele în care se evaluează malabsorbţia lactozei sau teste în care se evaluează activitatea actuală a lactazei.

Cea mai bună metodă de a evalua intoleranţa primară la lactoză este testarea genetică. Hipocrate a fost primul care a descris intoleranţa la lactoză aproximativ în jurul anului î. Prevalenţa hipolactaziei de tip adult diferă între grupurile etnice.

S-a stabilit că două treimi din populaţia adultă de pe glob este lactazo-nonpersistentă. De asemenea, a fost demonstrat că în Sardinia hipolactazia de tip adult devine fenotipic evidentă la toţi indivizii cu vârste mai mari de 9 ani, sugerând că aceasta ar trebui considerată vârsta minimă la care testele genetice pentru nonpersistenţa lactazei ar putea fi aplicate în cadrul unor studii populaţionale Variabilitatea prevalenţei hipolactaziei poate fi explicată de ipoteza cultural-istorică, ce sugerează că persoanele cu activitatea lactazei crescută la maturitate au avut un avantaj în selecţia naturală.

Persistenţa lactazei este, într-adevăr, mai frecventă în zone cu tradiţii vechi în producţia de lapte. Declinul expresiei lactazei este uneori complet pe pierderea în greutate a persoanei obeze copilăriei, dar se poate ca acest lucru să se întâmple şi mai târziu, în adolescenţă.

Rata pierderii activităţii lactazei variază în funcţie de etnie, dar explicaţia fiziologică pentru aceste diferenţe în sincronizare este necunoscută.

sosete de compresie de slăbire